Pe soclul lui Ion Oblemenco de lângă stadionul cu același nume e inscripționată, fără vreo precizare, o perioadă: 1965-1977. Durata vieții lui Oblemenco nu poate fi asta, atunci ce-i?
E clar, artistul plastic a scris acolo ceea ce a crezut el că înseamnă intervalul petrecut de fotbalist la Universitatea Craiova. Da, anul 1977 a fost ultimul în care a purtat echipamentul Științei, într-un singur meci, în februarie, 3-0 cu Jiul, în Cupa României, la București (a dat două goluri). Dar la Știința, în Divizia A, a venit de la Rapid în vara lui 1966, primul său meci jucându-l în prima etapă a ediției 1966-1967, în care a și ieșit golgheter. 1966, nicidecum 1965.
Nelu Oblemenco a debutat la Știința Craiova la 17 ani, în primăvara lui 1962. Echipa juca-n B. La finele campionatului, conducătorii clubului n-au intuit la crudul atacant potențialul de cel mai bun marcator al României (record pe care l-a deținut vreo trei ani, până-n 1979, când l-a doborît Dudu Georgescu) și l-au dat afară. Oblemenco a jucat un an la Corabia natală, în echivalentul Diviziei C de azi, a dat o căruță de goluri, l-au convocat la naționala de juniori și l-a transferat marea echipă a Rapidului. A petrecut la giuleșteni trei ediții încheiate (1963-1966), jucând foarte puțin, 8 meciuri, și marcând totuși 3 goluri. Primul dintre ele, în 1964, deci nu în 1965, ca să înlăturăm orice interpretare privind anul de pe postament. La Știința, care între timp intrase-n A, s-a întors când am spus mai sus, printr-o întâmplare.
Nu doar nouarul Craiovei, ci și statuia sa a cunoscut vremuri de bejanie. Amplasată lângă stadion la începutul anilor 80, la finele lor a dispărut. Ordonase radierea Zoe Ceușescu, venită-n Craiova la o întrunire a matematicienilor, probabil sătulă până-n gât din familie de cultul personalității. Monumentul era al unui fotbalist oarecare, n-avea niciun nume pe piedestal, doar că semăna izbitor cu Oblemenco, în locul plăcii de azi un basorelief înfățișând un alt fotbalist fără identitate, însă leit-poleit Ilie Balaci.
Bun, apare turnat anul 1965 în loc de 1966. O greșeală pe care nimeni n-a remarcat-o în atâta amar de vreme, or fi văzut statuia, în drum spre intrarea-n stadion, niște zeci de oameni care l-au cunoscut pe Nelu Oblemenco pe viu sau din cărți, or fi văzut-o Corneliu Stroe, Sebastian Domozină, Adrian Mititelu…
Pe soclu e trecut și anul în care Anton Barbu Panaghia a realizat opera, 1976. Monumentul, cum spuneam, a fost expus public mai târziu, iar placa pusă și mai târziu. Astfel se explică un lucru care pentru un om care privește statuia fără să-i cunoască istoria pare inexplicabil: o inscripție datată 1976 face referire la un eveniment petrecut în 1977.
Spune Ion Jianu în Gazeta de Sud că monumentul a fost reamplasat după ce Zoe a rămas orfană: „În 1991, în anul eventului Universităţii, statuia a fost dezvelită oficial, de această dată şi cu o plăcuţă comemorativă.“ Aha, deci a văzut anul trecut eronat, 1965, însuși eroul de pe soclu! Dar stați puțin, dacă-n 1991 Oblemenco era viu și sănătos, de ce „plăcuță comemorativă“?
