Liga Albanezilor din România, cu sediul din Craiova, a ctitorit bustul eroului lor național, Skanderbeg. Apropo, în prima ligă de fotbal a Albaniei găsim, chiar pe locul doi, echipa Skenderbeu Korce; asa îl ortografiaza ei. Aceeași personalitate istorică a făcut posibilă existența coniacului Skenderbeu și mai dă și numele sportului cunoscut la noi drept scandenberg, treducerea de la “braț de fier”. La această probă îi supunea căpetenia militară George Kastrioti Skanderbeg pe recruți.
Noi, românii, n-avem un conducator care să se poată lăuda cu un astfel de palmares post mortem. Doar pe Domnul Brâncoveanu îl intâlnim drept coniac, iar doamna Chiajna se regăsește – cu chiu, cu vai – în prima ligă de fotbal, dar nu ca denumire de club, ci de localitate.
Mircea cel Bătrân e prima căpetenie creștină care i-a bătut pe turci, la Rovine. La câteva decenii mai târziu, următorul care a repetat performanța a fost Skanderbeg. Locul unde a purtat Mircea bătălia nu s-a descoperit în mai bine de șase secole scurse de atunci, dar cartierul craiovean Rovine se cam știe unde-i amplasat. Aici găsiți bustul despre care vorbeam, în părculețul de la poștă.
Dezvelirea bustului, ocazionată de împlinirea a 550 de ani de la moartea omului de pe soclu, a reunit toate oficialitățile craiovene și albanezi, unii veniți special din țara lor. Busturi aproape identice ale eroului există în multe orașe europene. În Basel, spre exemplu. Și cum în părculețul din Rovine sunt și multe bănci, acolo juri că te afli-n Elveția.
