„De ce Mihăilă se descurcă la Parma şi Man nu?”, l-a întrebat telefonic (şi nejustificat, după cum vom vedea) Vali Moraru sau parcă mai degrabă Radu Naum, moderator la Digi Sport, pe Mihai Rotaru. „Pentru c-a venit de la Universitatea Craiova”, s-a împăunat Mihai Rotaru, explicând că respectivul club pregăteşte fotbaliştii şi pentru sport, şi pentru viaţă. Aflat în studio, Narcis Răducan a mustăcit şi, după ce interlocutorul a ieşit de pe fir, a spus: „N-am vrut să intervin peste domnul Rotaru, că prea vorbea cu patos, dar fotbaliştii Craiovei transferaţi afară s-au cam întors înapoi”. Asta ştiam şi noi fără s-o spună Narcis. Să-i luăm pe fotbaliştii aceia la puricat.
Chiar omul care a iscat discuţia, Mihăilă, n-are la ora asta o situaţie grozavă. Cumpărat de Parma la un preţ uriaş pe când echipa juca-n A, Mihăilă, debutant de 20 de ani în Italia, a făcut ceva vâlvă: 3 goluri şi 2 pase de gol în 16 meciuri. Presa a vehiculat sume şi mai mari pe care echipe tari din Italia şi nu numai sunt gata să le dea pe ex-craiovean, dar n-a fost să fie. În B, în ediţia în curs, Mihăilă a pornit cu Parma vijelios: 2 goluri în primele 3 meciuri. Cu ele a rămas, ajungând la 12 meciuri jucate. Mai rău e că-n ultimele 5 ale echipei sale n-a fost niciun minut pe teren, fără ca saitul Transfermarkt, de unde am cules datele, să-l dea acicidentat.
Vătăjelu s-a dus la Sparta Praga pentru o sumă modică, dar care înseamnă un vis pentru majoritatea cluburilor din România: 1, 3 milioane de euro. N-a jucat nici mult, nici puţin. După doi ani, Sparta l-a împrumutat la Jablonec, echipă bunicică din Cehia la ora aceea. Acolo a fost titular constant preţ de o jumătate de an, după care Sparta i l-a dat în pagubă Craiovei, cu 350.000. Vătăjelu e până acum singurul dintre fotbaliştii vânduţi în ţări străine de CS Universitatea care a rezistat doi ani neîntrerupt la echipa care l-a cumpărat. S-a înapoiat la echipa de la care Sparta l-a cumpărat şi se căzneşte de un an şi jumătate să redevină titular bătut în cuie.
Ivan nu a jucat la Krasnodar nici cât un şchiop la o nuntă. Scuza lui e că s-a accidentat la scurt timp după transferul în Rusia. Bun, şi Koljici a făcut acelaşi lucru, grav, de vreo trei ori, şi de fiecare data Craiova i-a aşteptat vindecarea ca pe-o mântuire. La un an după ce l-a legitimat, Krasnodar l-a dat cu împrumut către Rapid Viena. Ivan a marcat 2 goluri în primul său meci pentru Rapid (în Cupa Austriei, cu unii din liga a treia), apoi un gol în prima etapă de campionat. Start fulminant, continuare catastrofală: 0 goluri în aproape 40 de meciuri (campionat, Europa League, Cupa Austriei). Rapid Viena avea opţiunea să-l cumpere definitiv. L-a cumpărat CS Universitatea.
Băluţă s-a dus la o echipă şi mai tare decât Sparta, Slavia Praga, pe sumă dublă faţă de Vătăjelu. N-a jucat nici mult, nici puţin. După un an şi câteva luni, Slavia l-a împrumutat la Slovan Liberec, iar după fix doi ani de la achiziţionare, l-a vândut în Ungaria, către Puskas Akademia, unde lui Alex îi merge bine. Slavia l-a cumpărat cu 2,65 milioane şi l-a vândut cu 700.000.
Screciu a stabilit un record imposibil fizic de bătut: n-a jucat niciun minut (în doi ani) pentru echipa care l-a cumpărat, Genk. Vorbim despre echipa din prima ligă a Belgiei, fiindcă la Genk U 21 are un meci (45 de minute). În cei doi ani cât a fost sub contract cu Genk, a mai jucat, împrumutat, în liga a doua belgiană, la Lommel, în 2 meciuri (1 minut în unul, 9 minute în ălălalt). Întors de unde a plecat, la Craiova, Screciu a declarat recent că şi-a propus să participe la Euro 2024 drept căpitan al naţionalei României. Ambiţia oltenilor e proverbială, dar a lui Screciu e cam imposibil de egalat.
Despre Mitriţă n-am spune c-a eşuat în străinătate, chit că unele date arată contrariul. Jucător la New York City timp de 1 an şi 8 luni, a adunat în campionat şi cupa lor continentală 49 de meciuri. Suporterii i-au aclamat realizările pentru tabelă (18 goluri şi 7 pase de gol) şi jocul spectaculos, dar NYC, nu ne dăm seama din ce motiv, l-a trimis cu împrumut taman la Al Ahli Jeddah, în Arabia Saudită. Aici n-a strălucit, antrenorul Reghecampf mai ţinându-l şi pe tuşă. De la începutul campionatului curent, un alt antrenor român, Răzvan Lucescu, l-a luat (tot cu împrumut de la NYC) la PAOK Salonic, echipă mai tare decât precedentele două, başca din Europa. Mitriţă a revenit eficient la naţională, dând un gol important la vremea lui, cu Armenia. N-a putut juca şi împotriva Islandei, accidentat.
Cicâldău s-a dus la Galata de la începutul acestui campionat. Echipa merge înfiorător. Dac-am fi casă de pariuri (la alegerea denumirii am oscila între Bet Davies şi Diabet), i-am da cotă de cel mult 1,22 lui Cicâldău că-n ediţia următoare nu va mai juca niciun minut pentru actuala sa echipă.
