„Am consumat un an și două luni, până am făcut hemoragie internă. Din nară. Pe unde trăgeam, de acolo mi-a curs. M-am lăsat dintr-un motiv prozaic: vreau să trăiesc.“ Tocamai ce-am intrat în localul La Pasaj, de lână Sofia Bistro (are o viață destul de scurtă sub acest nume; noi îi urăm s-ajungă reper pentru cei care caută Sofia Bistro). Vorbele mai sus citate le-a rostit un tip nici prea tânăr, nici bătrân, nici gras, nici slab, nici blond, nici brunet. O tipă brunetă, încă tânără și drăguță, traduce: „Prekarakh edna godina i dva mesetsa, dokato ne napravi vŭtreshen krŭvoizliv. V stranata. Kogato me zastrelya da ste tam. Ostavikh prozaichna prichina: iskam da zhiveya.“ E limba în care craiovenii ascultau comentat ultimul campionat mondial de fotbal jucat în ceaușism: bulgara. Să ne ierte traducătoarea, sigur i-am stâlcit discursul, l-am luat acum cu Google translate.
O bună parte din local e ocupată de unii care-n mod normal n-ar avea voie-n cârciumi. Dar ei n-au venit să consume alcool. Îi sorb vorbele celui care s-a lăsat de droguri. Și nici măcar unul dintre puștani nu fumează. Conferențiarul le povestește. A consumat un drog oarecum legal, îi zice insomnia. 48 de ore stai treaz după o doză din căcatul ăla. Nu obosești neam, nu te fură somnul. Poți să bei cât alcool poftești, și nici măcar nu te ia cu amețeală. Acest viciu i-a adus belele la serviciu. Bașca necazuri în familie, plus un purcoi de bani cheltuiți. L-a ajutat faptul că face parte dintr-o trupă de blues. L-a ajutat să se lase, trebuie el să precizeze, fiindcă auditoriul de ambele nații înțelesese pe dos. Așa or fi percepuți cântăreții din trupele de azi: niște drogați.
Adolescenții ridică mâna ca la școală și pun întrebări. Bulgarii sunt mai curioși decât ai noștri.Cântărețul răspunde, interpreta îi ție prompt isonul. Părinții tăi au aflat? Și ce-au făcut? Ei te-au determinat să renunți? Nu, nu ei, la tine e liberul arbitru. Dacă alcoolul nu are efect asupra ta după ce iei insomnia, când te oprește poliția ca șofer, mai poate să te prindă băut? Sigur că poate, asupra fiolei n-are efect alcoolul. Fiola nu se droghează. O fată întreabă mai întâi dacă să întrebe în română sau în bulgară. Și zice: de ce nu te duci să-i reclami la poliție pe cei care-ți furnizau drogurile? Fostul consumator se amuză de absurdul întrebării.
S-a terminat. Aflăm că-i un proiect european, „Trăiește-ți realitatea“, desfășurat printr-un schimb de experiență cu vecinii din sudul fluviului. Nu e vorba de copii căzuți pradă drogurilor, e o treabă preventivă. Vorbim cu cântărețul. E de acord să scriem, fără date de identificare, chit că mulți îl vor repera. Dar se vor prinde ăia care oricum știau povestea… Spiciul său a fost un bonus la această acțiune. A intrat la Pasaj să bea o bere și a nimerit pe discursul unei doamne de la Antidrog (noi nu l-am prins). Dacă n-ar fi plecat Antidrogul după ce și-a ținut predaica, n-ar fi ieșit el în fața clasei să vorbească.
Cântărețul de blues mai ia o bere la halbă și gata. Dac-ar fi fost sub efectul insomniei, ar fi băut cinci-șase ca pe apă.
