Un Moș Crăciun întârziat a avut niscaiva treabă în Centrul vechi al Craiovei: să-l înnoiască nițel. Așa cum frizerii se spune că umblă netunși, iar croitorii prost îmbrăcați, se mai întâmplă și ca vreun Moș Crăciun să nu știe când cade Crăciunul: ăsta al nostru a aterizat cu darurile la 29 decembrie.
Coșurile de gunoi sunt estetice, nimic de zis. Centrul Vechi al Craiovei e pavat cu granit și drumul spre iad cu intenții bune. Craiovenii civilizați aruncă la coș, și nu pe stradă, ceea ce au de aruncat, însă-n lipsa unor saci de nailon care să învelească (pe dinăuntru) coșurile, granitul se umple de mizerie.
Moș Crăciun a dotat vreo 40 de coșuri cu saci, pe care a dat 11 lei. I-a mai achitat și pe căciuliță 10 lei unui tarabagiu de pe Unirii la fel de întârziat ca și el.
Coșurile vechi, ale lui Solomon, sunt distruse, ar trebui aruncate în coșurile Olguței, chiar și fără saci în ele. Nu lasă zeamă, n-ar produce mizerie.
Istovit de treabă, Moș Crăciun ne-a declarat: „Mașinile n-au voie în Centrul Vechi al Craiovei, asta se știe și-n Rovaniemi, în Laponia. Habar nu am în ce categorie de vehicule se încadrează sania cu reni, însă am socotit că se cade să-mi las renii pe un tăpșan de la periferia Craiovei. Dacă s-ar fi bălegat pe centru, mi-ar fi anulat toată munca“.
Trebăluind cu elan (și nu vorbim de erbivorul înrudit cu renul), Moș Crăciun și-a pierdut fesul. Dar și așa, în civil, tot a mai făcut cadouri:
